love the way you lie

Dori sa mai spuna ceva dar renunta la idee, multumindu-se doar sa o priveasca si sa-i zambeasca.

-SI un mic sfat...nu mai crede toate porcaliile ce le spune coleguto.spun oftand plictisita.

-Lasa ca am eu grija de el. spuse uitandu-se la Kimiko.

-Nu are rost ok?oricum a spus numai prostii.spun oftand incet.Noi suntem ok nu?intreb intinzand mana catre el.

-Promite-mi ca o sa te faci bine. spuse in soapta si ii lua mana in mana lui, strangand-o usor.

-O sa ma fac bine iti promit.soptesc zambindu-i calma si strangandu-i usor mana.

-Daca afla astia din spital ce am facut ma vor omori. spuse incepand sa rada.

-Acum daca ma gandesc bine nu a fost o idee prea stralucita sa ma operezi daca ai probleme.spun oftand.

-Si doar nu era sa te las sa mori, nu? Adica hai sa fim seriosi, medicul ala e un idiot din moment ce a baut alcool in timp ce era de servici.

-Da asta asa este...si iti sunt datoare ca nu mai lasat sa mor.spun zambindu-i.

-Taci. spuse privind-o urat. Ce porumbei iti ies pe gura...

-AI vrea tu.spun scotand limba la el.Stii bine ca am dreptate.

-Ba n-ai dreptate deloc. spuse incapatanandu-se ca un copil mic.

-Ba da am..murmur plictisita privind tavanul.

Se apleca peste ea si o saruta dar fix atunci auzi cum usa se deschise si se indeparta repede. In sala aparu asistenta:
-Vreau sa-i schimb pansamentul, va rog sa iesiti din sala putin. spuse aceasta pe un ton ferm privindu-l pe Erik.
-I-l schimb eu, dati-mi un pansament steril doar. replica el pe un ton plictisit si ii lua pansamentele din mana apoi o dadu afara din sala si inchise usa dupa ea.
Se intoarse cu fata spre Kimiko si se apropie de ea.
-Nu-i asa ca ma lasi sa iti schimb pansamentul? intreba clipind des din sprancene, intr-un mod copilaros.

-Mda..mai bine tu decat asistenta.spun oftand incet vrand sa ma ridic dar am renuntat la idee pana la urma.Cum am mai spus vei fi cel mai bun doctor.

Desi era mai mult ca sigur de faptul ca Kimiko avea sa refuze, aceasta accepta, ceea ce il lasa pe Erik perplex. Chicoti incet, luand de pe un raft putina betadina si vata, apoi ii ridica bluza(sau pnm, chestia aia pe care ti-o pun astia cand esti in spital, stii?) fetei si ii dezlipi usor pansamentul si-l arunca la cosul de gunoi.
Privi un pic rana apoi "sterse" incet acel loc cu solutia maronie si cu vata dupa care ii lipi noul pansament si ii aseza la loc bluza. O inveli pe Kimiko, punand sticla de betadina pe raftul de unde o luase.
-Gata. spuse zambind slab.

-Nu a durut atat de tare.spun putin ganditoare zambindu-i apoi cald lui Erik.Si cat timp trebe sa stau prin spital pana la urma?intreb.De asta imi era cel mai frica sa stau in spital,nu suportam spitalele si acum ma aflam intr-unu.

-O saptamana, poate doua saptamani, depinde de cum se vindeca rana. spuse ridicand slab din umeri. Va trebui sa vorbesc cu medicul.

-Am dat de dracu...nu soport spitalele Erik ce naiba ma fac doua saptamani aici?incep sa ma plang ca un copil mic privindu-l.

-Stai sa ma gandesc...spuse pe un ton extrem de sarcastic, prefacandu-se ca se gandeste. A cred ca stiu. Paai o sa stai aici, in pat, dar nu e neaparat, poti iesi in curtea din spate cu scaunul cu rotile desi nu stiu cat de mult preferi asta. Si o sa te faci bine. Apoi te duc acasa, cand o sa fii vindecata si ta-daa! O sa poti sa faci ce vrei. ii spuse ca si cand ar fi spus o poveste unui copil mic si ii zambi amuzat.

-Serios?nu suport spitalele,mai ales daca ma aflu in ele.De ce naiba nu pot merge acasa acum?spun nervoasa.Si sa stii ca nu e nimic amuzant.continui scotand limba la el.

-Esti amuzanta dar nu vrei tu sa accepti asta. Siii nu poti merge acasa pentru ca doar ce ai iesit din operatie si rana nu e vindecata. Ce zici, huh?spuse sprijinindu-se cu umarul de perete, avand mainile in san. Ma duc sa iau o cafea din barul de la parter. Vrei sa iti aduc ceva?

-Da...O iesire cat mai repede din spital.spun ironica privindu-l rugatoare.La naiba de rana.murmur pentru mine oftand.

-Nu se poate. Vrei altceva? o intreba razand incet.