love the way you lie

Iesi, inchizand usa in urma lor si o lua de mana, indreptandu-se spre iesire.

Il urmam fericita ca scapam in sfarsit de spitalu acela infernal.Doamnee rau e sa stai in spital.
-Deabia astept sa ajung acasa.

-Imi inchipui.spuse dandu-si usor ochii peste cap si iesire din spital. Se indrepta spre parcarea unde isi lasase masina si ii deschise lui Kimiko usa din fata.

Zambesc urcand incet in masina lui Erik bucurandu-ma de aer curat.

Se urca la volan si in aproximativ un sfert de ora ajunsera la camin. Opri masina in fata cladirii si iesi, asteptand-o pe Kim.

Am coborat din masina,inchizand portiera dupa mine si zambind in continuare.
-In sfrasit acasa.spun zambind.

Schita un zambet fortat privind caminul apoi o privi pe Kimiko. Ofta incet si scurt apoi isi puse o mana in jurul ei si intrara in camin.

-Esti ok?soptesc tinandu-mi degetele inclestate pe geaca lui fara sa imi dau seama.

Ramase blocat cateva secunde privind in gol apoi inchise ochii si ii redeschise intorcandu-si fata spre Kimiko, avand sprancenele ridicate si meditand asupra intrebarii ei. Nu stia ce sa-i raspunda avand in vedere ca nu stia ce i se intampla dar zambi fals dar intr-un mod prin care reusi totusi sa mascheze falsitatea zambetului.-Da, sunt bine, de ce?

-Sigur?intreb privindu-l atenta.M-am retras din bratele lui continaund sa il privesc.Stii ca nu ma poti minti Erik...dar fie sa spunem ca te cred.spun pana la urma.

O privi putin incruntat apoi isi puse o mana dupa talia ei, continuand sa se indrepte spre camera lui Kimiko.-Am ajuns. spuse zambind slab.Vorbim maine...poate, ok?

L-am prins de mana fara sa il las sa plece.
-Ce e cu tine Erik?intreb privindu-l deja nervoasa.

O privi ciudat apoi isi lasa privirea in jos, spre mana lui Kimiko care era inclestata in jurul mainii lui Erik. Chiar daca iPhone-ul sau incepuse sa sune, ignora.
-Nimic, de ce nu crezi?o intreba zambind apoi o saruta. Hai, du-te sa dormi, ok?

-Pentru ca nu esti in regula chiar daca incerci sa fie...dar nu mai conteaza.spun dandu-i drumul la mana.Ne vedem maine...poate.repet .

Soneria deja incepu sa il enerveze ceea ce il determina sa raspunda imediat.
-Da!spuse nervos.
-Mama ta. A murit. spuse o voce de barbat, care lui Erik i se parea extrem de cunoscuta dar nu stia exact cine era.Inchise ochii tragand aer in piept apoi ii deschise incercand sa nu se dea de gol.
-Um, va sun mai incolo. spuse pe o voce stinsa inchizand telefonul si bagandu-l in buzunar pastrandu-si calmul, nestiind daca sa fie trist sau sa fie indiferent apoi o privi pe Kimiko. Acum stia de ce nu se simtise chiar in largul lui dar tot avea sa se prefaca (,) ca totul e in regula. O trase pe Kim spre el sarutand-o dupa care isi dezlipi buzele de ale ei.

Mi-am pus mainile pe dupa gatul sau in ciuda faptului ca nu il credeam.I-am raspuns la sarut intr-un final zambind usor apoi privindu-l inca suspicioasa.
-Orice ar fi doar sa nu faci o prostie ok?ca fac eu destule si pentru tine.

Nu stia ce sa creada despre asta avand in vedere ca timp de 21 de ani o considerase pe mama lui ca fiind un dusman dar de la care invatase o groaza de lucruri, fie ca el si acum se incapatana sa accepte ca acela fusese ajutorul ei.
-Ce prostie sa fac? De ce as face ceva? o intreba pe fata neintelegand la ce se referise.

-Nu mai conteaza,doar promitemi ca daca ai nevoie de mine imi spui ok?spun trecandu-mi incet mana peste obrazul sau zambindu-i calma.

Se incrunta usor apoi se forta sa schiteze un zambet incercand sa uite de ceea ce tocmai aflase.
-Er da, promit. spuse un pic incurcat apoi isi trecu o mana prin par. Um, hai ca te las, eu ma duc in camera sau pe-aici, pe undeva, vad eu. Pa. replica zambind vag si se indeparta de camera fetei.

Mi-am dat ochii peste cap muscandu-mi limba din a mai zice ceva.Am pasit in camera me ainchizand usa dupa mine.

Intra in camera lui, lasandu-si geaca pe pat si se indrepta spre fereastra pe care o deschise chiar daca afara era destul de frig. Era obisnuit cu frigul deoarece ce nascuse in Rusia si ura de moarte sa i se faca cald. Dar atunci, ii venira in minte cele patru cuvinte care ii fura rostite la telefon. Dadu un picior in birou, destul de tare incat probabil zgomotul ajunse pana la iesire din camin [sau poate exagerez] apoi urma o serie de injuraturi consecutive ce nu merita reproduse aici. Se aseza jos, in fund, sprijinit cu spatele de perete si lasa capul pe spate. Nu uitase clipele in care ii dorise moartea mamei sale, si cu siguranta ura lui Erik pentru ea avea sa ramana la fel. Dar totusi ceva se intampla, oare ii parea catusi de putin rau sau sentimentul de indiferenta era cel care domina?

AM oftat incet dandu-mi geaca jos si asezandu-ma pe patul moale.Ma bucuram ca sunt in sfarsit acasa,daca caminul se putea numi casa.Mi-am luat laptopul de pe noptiera unde il lasasem in seara in care ma intalnisem cu Erik si l-am aprins incepand sa il butonez din plictiseala mai mult.Ma tot ganeam ce era cu el,desi se facea ca totul e ok.

Dar probabil era o gluma, chiar daca stia dinainte ca mama lui era bolnava si ar fi putut sa moara. Nu avea idee cine il sunase, habar n-avea ca era tatal lui de fapt si nici nu si-ar fi dorit sa afle probabil. Se schimba, punandu-si un pulover albastru[nu avea de gand sa poarte doliu sau alte idiotenii traditionale de genul asta intrucat mama lui nu reprezenta ceva special pentru el plus ca tot ce avea legatura cu religia i se parea ceva prostesc] si se tranti pe pat plictisit de moarte.
OOC: mai continuam sau cum facem?

M-am ridicat incet de pe pat lasand laptopul pe pat si am mers spre baie plictisita.Mi-am dat hainele jos privindu-mi pansamentul in oglinda si muscandu-mi buzele cand il dadusem jos.

OOC:cum vrei

OOC: Pai nu stiu. Cum vrei tu. I want action.

IC: Telefonul incepu sa sune si Erik, nervos, il inchise de tot stand pe burta si fara sa se uite cine il sunase deoarece in acest moment il durea fix in cot. Inchise ochii si peste cinci minute ii redeschise, nereusind sa adoarma.