love the way you lie

-Voi fi bine...soptesc.Dar..ce sa intamplat pana la urma?

-Ai fost impuscata. Nu stiu sigur de catre cine dar cred ca a fost un vanator. Cel mai probabil, ai fost impuscata din greseala. spuse incet.

-Iimi amintesc ca eram in padure cu tine si mai departe pauza.spun.

-Nu trebuie sa te mai gandesti la asta...sopti sarutand-o.

Mam retras privindu-l.
-Parca nu mai vreai sa fi cu mine?soptesc.

-Uneori pot spune niste prostii mai mari decat mine. spuse incet fara sa o priveasca.

-Tu chiar credeai ca te-as putea insela?credeam ca ma cunosti mai bine Erik..nu te-as fi inselat pentru nimic in lume.soptesc lasandu-mi privirea in jos.

-Hai s-o lasam balta mai bine. Vreau ca acum sa te faci bine. spuse luandu-i mana in a lui.

-Stiu...dar tot nu pricep de ce ai crede tot ce se spune..soptesc strangandu-l usor de mana.Mersi.soptesc.

-Pentru ce? spuse privind-o apoi clatina din cap. Chiar n-ai pentru ce.

-Ba da...in ciuda faptului ca ne-am certat inainte cu cateva ore mi-ai salvat viata pana la urma.spun incercand sa ma ridic.

-Stai linistita pe spate! spuse scotand limba la ea incruntat. Acum de tine depinde daca te faci bine. Nu ma fa sa-ti fac o alta injectie.

-Bine bine...voi sta cuminte.spun incet privindu-l.

-Bingo! spuse serios apoi rase incet.

Am scos limba la el oftand incet apoi.
-Pana la urma ce e cu noi?

-Te iubesc. Chiar daca ti-e greu sa crezi asta da, te iubesc. Dar...daca tu nu...asta e. spuse ridicand din umeri, privind in alta parte.

M-am ridicat incet fara sa dau atentie pe moment la durere si mam aplecat spre el punandu-mi un deget sub barbia lui obligandu-l sa ma priveasca.
-Te iubesc si eu Erik si te cred.soptesc sarutandu-l.

Ii raspunse la sarut apoi isi dezlipi buzele de ale ei si clatina din cap incet, amuzat.
-Esti incapatanata. Rau de tot.

-Ce am mai facut acum?spun privindu-l ganditoare.Chair nu mai facusem nimic de aceasta data.

-Te ridici. Nu vrei sa dormi deloc. Asta faci. spuse razand slab.

-Hey..mam ridicat pentru o cauza nobila si tu acum.spun chicotind incet dar strmbandu-ma putin apoi de durere.

Isi dadu ochii peste cap incepand sa rada.
-Da, ce nesimtit sunt. Cauza aia nobila mai poate astepta, nu? Adica tu esti mai importanta decat acea cauza nobila.

-Nu chiar..spun intinzandu-ma pana la urma respirand greu dar nu stiam de ce.Oricum vei fi un doctor bun.

-Neh, nu stiu cat de bun o sa fiu. Daca nu voi fi acuzat de malpraxis sau ceva de genul in primii 5 ani, o sa fie bine. murmura sarcastic razand.

-Vei fi bine..oricum daca nu erai tu si nimeni nu putea sa ma opereze puteam sa mor deci mi-ai salvat viata si asta cred ca conteaza destul de mult.spun privindu-l si zambindu-i cald.