O cazatura ... doua ... trei ...

Mi-am pus patinele in picioare urcand pe gheata. Nu mai patinsem de foarte mult timp si imi era frica sa mai urc pe suprafata de gheata. Patinoarul era gol .... era noapte nu ma asteptatam. Ma tineam de margine sperand sa nu cad.

Brusc se auzi o bubuitura ...si un raset ca de copil. Rose cazuse in mijlocul patinoarului, la nici 10 secunde de cand atinsese gheata. Era normal avand in vedere ca nu mai patinase niciodata. Se ridica cu greu, stradiundu-se sa nu cada iar. Facu cativa pasi pe gheata , nesiguri clatinandu-se intr-o parte si alta.

Mi-am luat inima in dinti si m-am dus la fata.
"Poate nu e chiar asa de rau ... poate inca mai stiu sa patinez ... " imi spun in minte ajungand in fata fetei.
-Esti bine? o intreb ingrijorata.

-Sigur.-zise pe un ton vesel privind-o pe fata. Zambea prosteste, ceva obisnuit ei. Nu-si imaginase ca e asa greu sa patinezi. Ehh ca sa faca ? O data ce ii intrase o idee in cap nu i-o mai scotea nimeni. De data aceasta ideea ei ,,geniala" era de a face mai ult de 3 pasi pe gheata fara a cadea in nas.

-Vrei sa te ajut sa patinezi? o inttreb zambind fiind sigura pe mine ca nu voi cadea.
Ar fi fost ceva ce m-ar fi dezamagit ... daca ma varsam si eu in nas. Prinsesem ritmul deci nu ar fi fost greu sa imi dau iar seama cum este sa patinezi cu multa gratie si vroiam sa o ajut si pe fata cu aceasta ocazie.

-Aham. Daca nu te deranjeaza.-ii zambeste prieteneste. Poate ca totusi ideea ei nu era imposibila. Spera sa reuseasca, chiar cu putin ajutor. Se simtea bine sa primeasca ajutor, deoarece nu prea avusese parte de el in timpul cand locuise la orfelinat.
-Apropo,eu sunt Rose.-intinse o mana in semn de prietenie.

-Eu sunt Emi sau Em este la elegerea ta, spun zambind luand-o de maini ajutand-o sa faca cativa pasi.
Nu prea imi era frica desi mergeam cu spatele. Faceam miscari usore pentru a fis igura ca nicuna din noi nu ar fi cazut. Imi placea sa ajut cum si pe mine m-au ajutat mama si ... tata cand m-au adorptat.

Patina dupa ea...Daca se poate numi patinaj ceea ce facea ea. Totusi era o minune ca nu cazuse inca. Spera sa nu vorbeasca prea devreme si sa se trezeasca cu fata lipita de gheata. Nu isi putea stapani un zambet, care ii aparea pe chip cand era fericita.

-Crezi ca poti patina si singura putin? o intreb zambind vazand ca a prins miscarile line pe care trebuie sa le faca pe suprafata rece.
-Nu o sa cazi ... te prind eu de ceva, spun zambind catre aceasta.

-O sa incerc. Dar sa nu te plangi daca te uimesc cu vreo cazatura artistica.-zise razand de propiai neindemanare. Ii dadu drumul la maini, patinand usor mai incolo. Mda...reusise...Oarecum.O privi cu coada ochiului pe Em, vrand sa nu fie prea departe in cazul in care cadea.

Eram langa ea vrand sa o prind ca sa nu cada. Nu vroiam sa o vad cazand. Nu pe tura mea cum s-ar zice. Era pregatita de orice.
-Lasa ca nu o sa cazi, ii spuse fetei linistind-o cat outu.

-Sper. Mereu am fost ghinionista .-rase de ceea ce zisese, desi era in mare parte adevarat. Niciodata nu avusese cu adevarat noroc, poate doar putin, la inceputl vietii ei. Mai patina putin, cu grija pentru a nu ajunge sa cada iar. Bun deja facuse destui pasi fara sa cada. Era la camera ascunsa sau de naiba, de avea atata noroc.

-Ai sa vezi ca nu o sa cazi, spun zambind. Pana vei ajunge in cealalta parte a patinoarului vei stii sa patinezi ca o profesionista, ii spun zambind patinand in lateral cu ea. Incepuse sa prinda pasii si asta ma bucura.

-Sper sa fie asa. Daca se gandea bine o prindea destul de repede orice incerca. Poate din cauza ca vroia ca ceilalti de la orfelinat sa n-o mai trateze ca o carpa, dar mereu acest lucru aducea exact mai multa ura decat prietenie. Isi duse mainile la spate gandindu-se daca oare chiar va reusi.

-Relaxeza-te, nu te incorda dar nu te lasa nici moale. Continua sa faci miscari usore ca un fulg de nea, daca nu vrei sa cazi. Gandeste-te la ceva frumos si pana sa-ti dai seama totul va fi bine si tu vei stii sa patinezi, spun zambind.

O priveste dand din cap afirmativ. Nici moale ...nici incordata...Poate ca totusi va reusi. Isi aduse iarasi mainile pe langa corp zambitoare. Da...se pare ca reusise cat-de-cat. Prima reusita din viata ei...Trebuia sa primeasca un premiu pentru asta nu?

O priveam pe fata cum reusea de una singura. Mi se parea minunat ca reusisem sa invat pe cineva sa faca un lucru. Mai ales patinajul, deoarece nu mai patinasem de foarte mult timp si eram si eu putin incordata, dar totusi am reusit sa fac pe cineva sa reuseasca.

O privi pe Em zambind dulce.
-Multumesc!-chiar ii era recunoscatoare pentru ceea ce facuse. Era printre primele persoane care nu tipau la ea, care n-o ignorau. Se simtea bine stand cu ea si spera sa devina prietene.

-Nu ai pentru ce .... mi-a placut sa te ajut, spun zambind privind-o pe fata intorcandu-i zambetul dulce pe care mi-l daruia si ea mie. Mereu mi-a placut sa ajut, deoarece si eu am fost ajutata la o mare nevoie cand eram mica ... si de aceea am decis si eu sa ii ajut pe ceilalti., spun putin ganditoare, dar zambind totusi.

Ii asculta fiecare cuvant in timp ce zambea. A fost ajutata la nevoie cand era mica...Era oarecum putin geloasa pentru ca ea nu avusese parte de ajutor, dar alunga imediat gandul scuturand din cap. Incepu iarasi sa patineze putin mai increzatoare , dar nu exagerat. Nu avea chef exact atunci cand ii reusea ceva sa cada.

Imi aduceam totusi aminte cum am fost trezita la realitate de tatal meu adoptiv ... cel care ma urase, si m-am oprit pentru cateva secunde. Amintiri tragice imi veneau in minte din acea zi ... zi in care toate fericirile mele s-au ridicat la cer odata cu mama mea adoptiva ... dar totsui iubitoare.

-S-a intamplat ceva?- o intreba cu o urma de ingrjorare in glasul ei. Nu isi prea facea ea griji pentru alti deobicei, dar na acum...Se apropie usor de ea privind-o cu un zambet bland. Nu mai zambise asa de mult, pentru ca nu avusese cui sa zambeasca. Se intreba daca ea avea un trecut trist. Daca da putea sa imparta durerea cu ea, doar era obisnuita cu suferinta , nu?

-Nu ... nu este nimic ... imi aminteam putin din trecut .... Nimic interesant, spun usor ganditoare. Haide nu te mai intrista din cauza mea, spun zambind nevrand sa o mai vad asa din cauza mea.

-Ehhh...nu ca ar fi prima data cand sunt trista. Nu esti singura care are un trecut nu-tocmai de basm!-ii zambi intelegator, dar totusi melancolic. O lua de ambele maini incepand sa se invarta. Radea ca un copil mic. Avea nevoie sa rada , sa zambeasca si simtea ca ar face orice sa o vada zambind.

Am zambit involuntar.
-Esti o fata mnunata ... nu imi dau seama de ce ai suferit atat de mult .... dar nu vreau sa se mai intample. Daca ai vreodata nevoie de ajutor eu sunt aici, ii spun fetei zambind.
Chiar vroiam sa o ajut.