Plictiseala de moment

-Stiu, obisnuiai sa mi-o spui aproape in fiecare zi. spuse pe un ton neutru.

-Ce e cu tine?spun tragandu-l mai aproape si apropiindu-mi chipul de al sau.

-De ce-ar fi ceva in neregula cu mine? o intreba incet avand fruntea lipita de a ei.

-Pentru ca te cunosc de un secol si stiu cand e ceva in neregula cu tine.spun oftand incet.

-Deci eu am acum 100 de ani. spuse sarcastic. Zici ca ma cunosti? Cat de bine? o intreba fiind sigur de faptul ca nimeni nu il cunostea indeajuns de bine ci doar pretindeau sa o faca. Si daca ar fi ceva in neregula ar conta? Nu conteaza ca a murit maica-mea. replica nervos apoi injura iar in rusa dandu-si seama ca spusese ceea ce nu dorea sa spuna. Nu vroia ca Kimiko sa afle.

Am ramas nemiscata privind in gol.Am inceput sa imi musc buzele atat de puternic incat incepu sa imi curga usor sange.
-...de ce nu mi-ai spus?am soptit.

-Pentru ca nu e ceva atat de important incat sa ma laud cu asta. M-as fi laudat in urma cu 2 ani, cel mai probabil dar oricum pentru mine a fost mereu moarta. spuse sarcastic si enervat la culme.

Am avut un impuls sa il plesnesc,dar mam abtinut.
-Deaia te purtai asa...puteai sa imi spui..soptesc departandu-ma putin de el.

-Zau? Si ce-as fi rezolvat? Nimic. spuse privind-o incruntat.

-Mia bine taceam...soptesc intorcandu-mi privirea intr-o parte.

-Nu vad de ce te afecteaza. Sincer sa fiu, astfel de jeguri nu merita. spuse indiferent.

-Este maicata chiar daca tu nu o suporti este maicata Erik,ea ti-a dat viata.spun nervoasa si privindu-l.

-A fost. Si da, cu ajutorul unui handicapat care cand aveam 8 luni s-a si carat de acasa. Evident, n-am insemnat prea mult pentru ei dar putin mi-a pasat. Adunatura de idioti. murmura nervos dar incerca totusi sa se calmeze.
Scoase un mic oftat apoi o trase pe Kimiko de mana spre el si o saruta.

I-am raspuns incet la sarut,punandu-mi mainile pe dupa gatul sau,fiind inca putin uimita de ce aflasem.

Isi dezlipi buzele de ale ei privind in jur putin.
-Mi-ar place sa stiu si unde am ajuns acum pentru ca bezna asta nu prea ma ajuta si momentan ma simt pierdut in spatiu.

-Mmm nu prea departe am ajuns.spun ganditoare privindu-l si zambind incet.

-Bun, m-ai lamurit. Deci sa inteleg ca exista sanse sa ies de aici fara sa mai iau alte cutii in picioare. Perfect.

-De asta nu sunt asa sigura.spun ganditoare privind inainte.

Inainta si auzi niste zgomote care ii amintira de povestile de groaza pe care obisnuia sa le spuna cand era mic celor mai naivi care erau de varsta cu el, sau chiar mai mici. Ii placuse intotdeauna sa ii sperie pe altii mai fricosi. Stia ca cel mai probabil zgomotul venea de la tevile din incapere dar probabil ca Kimiko avea sa se sperie, asa cum o facea si cand era mai micaa.

Il urmam plictisita privind in jur.Am tresarit auzind acele zgomote,amintindu-mi de povestile mai vechi de groaza.
-Locu asta imi aminteste de o poveste de groaza pe care mi-ai spuso cand eram mai mici.soptesc tresarind din nou.

Zambi profitand de faptul ca nu avea cum sa il vada.
-Defapt se spune ca s-au intamplat lucruri ciudate aici. De-aia am venit acum in beci. minti el pe un ton ce facea ca tot ce spunea el sa para credibil.Nu era atat de imatur de obicei, dar putina distractie nu strica niciodata.

-Cum ar fi?soptesc incercand sa ii vad expresia fetei dar nu aveam cum.

-Stiu si eu? Disparitii, oameni care au innebunit cand au iesit de aici, etc. minti mentinandu-si tonul serios.

-Daca incerci sa ma speri mai bine te-ai opri ca stii ca ma speri usor.spun nervoasa dar simtind fiori ciudati.

-M-ai intrebat si ti-am raspuns. Acum nu stiu cat de adevarat o fi dar cei care mi-au zis asta pareau destul de sanatosi mintal incat sa fie in stare sa lege cateva fraze intr-un mod logic. Dupa ce ii explica, se auzi o cazatura dar nu tresari, ci se multumi sa schiteze un zambet rautacios.