art is life

Cortinele se in lasasera, tot spectacolul se termina iar Erik primi din nou un sir de aplauze dupa monologul pe care il recita, avand rolul lui Mefisto din "Faust" de Goethe.
-Buna treaba. spuse un alt coleg de-al sau, care recitase si el un monolog iar Erik ii schita un zambet schimbandu-se in hainele sale normale. Iesi din teatru dupa aprozimativ un sfert de ora, si isi ridica gulerul paltonului negru, vazand cat de frig era.
Dar ii placeau nespus de mult anotimpurile reci, fiind obisnuit cu acestea deoarece se nascuse in Rusia, unde a fost nevoit sa locuiasca pana la 19 ani.

Mergeam cu pasi marunti pe strada. Eram imbracata destul de bine pentru anotimpul acesta. Aveam castile in urechi ascultand muzica mea preferata. Si ca prin minune nu era cantata de mine. ERam putin aeriana ... putin mai mult defapt si nu eram atenta pe unde merg.

Se opri in dreptul unui tonomat de unde isi lua o cafea si apoi continua sa mearga pe strazile aglomerate ale Munchen-ului vrand sa se indrepte spre parcarea in care isi lasase masina dar fix cand trecu de coltul unei cladiri cineva intrase in el iar Erik varsa putina cafea pe bluza individului. De fapt era doar o fata care se pare era cam aeriana la ora aceea.
-Scuze. murmura privind-o incurcat apoi spuse: Ce-ai zice daca data viitoare te-ai uita si pe unde mergi?

Ma-am desmeticit putin si mi-am scos castile din urechi.
-Scuze ... spun incet. Era cafeaua ta? intreb vazand ca acum era pe mine. Scuze eram ganditaore ... si am uitat sa mai privesc si pe unde merg .... spun.

Se abtinu sa nu rada insa nu isi putu stapani un zambet sarcastic.
-Pai atunci ma bucur ca macar cafeaua asta te-a trezit.

-Mda ... pacat mirosea bine, spun zambind. Iti sunt datoare cu o alta cafea ... spun zambind.
"Acum miros numai a cafea ...." imi spun in gand.

-A nu, lasa. spuse razand slab. Nu-i problema. A am uitat, ma numesc Erik.

-Eu sunt Emi ... sau Em ... sau cum vrei tu, spun zambind. Incantata de cunostinta, spun zambind subtil.
"Puff da chiar miroase bine" imi zic in minte simtind acum fiori reci deoarece eram "uda"

-La fel. spuse schitand un mic zambet formand o gropita in obraz(lucru pe care in general il detesta) desi de obicei nu era obisnuit sa spuna asa ceva intrucat de multe ori nici nu simtea asta. Dar totusi, avea si el maniere, nu?
-Aaa...vrei sa te duc cu masina acolo unde vroiai sa mergi? E aproape parcarea.

-Eu ma plimbam doar, spun zambind. Nu e graba nicaieri ... asa ca nu e nevoie ... spun dand din umeri.
"O sa ma creada ciudata ca noaptea tarziu eu ma plimb ..." imi spun in gand dezamagita de mine, dar chiar nu aveam somn ...

-E deja 10, nu e cam tarziu pentru o don'soara sa se plimbe?intreba ironic privind-o amuzat.

-Si este vre-o problema? intreb inca tinandu-ma tare pe mine [intelegi ce vreau sa spun sper O.o] nu vroiam sa isi dea sema ca sunt mai nebuna de felul emu ... desi se putea observa de la sine .... nu aveam somn deoarece urma ca a doua zi sa am un concert si aveam emotii.

Ridica din umeri privind-o apoi spuse sarcastic:
-Pentru mine nu e nicio problema, mi-e chiar indiferent, dar ma gandeam ca pentru tine o fi.

-Bineeee ... spun putin nedumerita dar nevrand sa mai tin acest subiect. Tu ce faci pe aici noaptea? il intreb pe baiat zambind finut, nestiind ce altceva sa intreb.

Ridica sprancenele, luandu-l oarecum prin surprindere intrebarea.
-Um, am avut de jucat intr-un monolog la teatrul din centrul orasului si acum am terminat.

-Esti actor ... spun ganditoare. Dragut, spun zambind. Mi-as fi dorit si eu o asemenea cariera dar ... asta e ... spun dand din umeir. Nu mai pot schimba nimic ... desi unii ar zice ca mai este inca timp ....

-Eu vreau sa ma las in curand de actorie. spuse zambind vag si oftand incet. Pentru ca trebuie sa termin facultatile si nici nu mai am timp pentru nimic altceva. murmura aducandu-si apoi aminte cat avea de invatat, deoarece acum se afla in sesiune. Dar tu?

-Eu ... am ajuns model si cantareata .... neinteresant, dar nu a fost ideea mea pentru apararea propriei obiectii. Am vrut sa fiu medic pediatru, sau ceva in genul. Am studiat mult ... si este foarte greu ... dar daca as da acum un examen sau ceva as stii ... am studiat foarte mult si totusi sunt inca anul intai la facultatea de muzica ... spun oftand.

-Mda, eu sunt la medicina si la arhitectura si e chiar foarte mult de invatat. spuse incercand sa schiteze un mic zambet. Dar medicina mi-a placut intotdeauna mult mai mult, nu stiu de ce. Oricum, e dragut ca esti cantareata.

-Dragut? Cant de la 5 ani si am trac pe scena. Maine am un concert si nu pot dormi ... sunt tensionata si ingrijorata daca uit versurile ... tonalitatea ... sau chiar notele la chitara sau pian, spun oftand. Ai vrea sa te ajut la medicina? il intreb incercand sa ma calmez.

Incepu sa rada slab auzind prima replica a fetei.
-N-are de ce sa-ti fie frica, doar imagineaza-ti ca esti singura pe scena, uita de ceilalti si o sa fie bine. Siii nu, la medicina ma descurc, trebuie doar sa-mi fac timp sa invat. Stii, ma iau mereu cu altele si ma trezesc ca a doua zi trebuie sa dau examene. spuse razand. Daar hai undeva.

-Si unde ai vrea? il intreb incepand cu coada celor spuse de el. Cum sa uit de toti? nu pot... asa fac mereu si mereu ma impacientez cand incep unii sa imi strige numele si sa imi spuna titlurile melodiile, spun oftand.

-Unde vrei tu. spuse ridicand slab din umeri. Eu asa faceam cand aveam emotii sau ceva de genul la inceput pe scena iar acum totul e ok.

-Dar cand ii vad cum ma privesc ... si toate alea nu pot ... ma inmoi pur si simplu ... mereu chitaristul ma mai tine de la spate sa nu cad pe acolo ... spun lasand privirea in jos stanjenita. Puff nu stiu unde ...

-Gandeste-te unde vrei si mergem. spuse razand apoi reveni asupra subiectului deja inceput. Dar ai incercat vreodata sa faci abstractie de ei? Sau eu stiu, ceva care sa te ajute sa nu-i mai bagi in seama, si sa nu te mai faca sa te temi intr-una.