Model.

Imi ordonam in minte lucrurile pe care trebuia sa le fac astazi, alergand haotic pe o strada aglomerata, aproape de centru. Pornisem prost astazi, eram stresata pentru ca intarziasem la prima sedinta, deci avea sa le ratez pe toate. Eram stresata, voiam ca ziua sa se termine si sa o pot lua maine de la inceput. Am suras. Nu mai eram in liceu, nu? Teoretic.
Ma asezasem in final in statia de autobuz, dandu-mi palme mintale ca nu fusesem in stare sa iau un permis de conducere.

'Mai lasa-ma, mai lasa-ma..'Inchisesem telefonul, stransesem tigara intre dinti. O rostogoleam atent cu buzele, de unde naiba sa te mai scoti, de unde naiba sa-ti mai scoti niste amarati de bani, mi-ar fi placut sa iau foc de la ea, atunci.
Atunci ramasesem nemiscata, ma imbrancea lumea, 'opresti circulatia, fetita', de parca asta-mi era problema principala, circulatia altora.
Ridicasem ochii si o vazusem.
'Asta nu e...Lidia''

Am zambit cand am vazut-o, ridicandu-ma in picioare de pe banca de asetptare, cat pe ce sa infing tocul pantofilor in piciorul unui copil.
-Vechile prietenii nu se uita, nu?
Imi venea sa ii spun 'hai, ce-i cu mutra asta?' dar mi-am dat seama ca probabil nu era potrivit, avand in vedere diferentele dintre noi.

-Lidia.
Aveam numai cearcane, nu pica bine, as fi vrut sa-i pun un scut, nu-mi placea sa-i arat ei ce sunt, insa ma gandeam ca ma poate la un moment dat ajuta.
M-am departat cu un pas instinctiv, desi nu avea pic de sens ceea ce faceam.
-Asa e, nu ne-am vazut de cand liceul, si ai ramas la fel ca la 18.
ii zambisem, largisem buzele.

Am derulat in minte secventele din liceu, fusesem colege de banca prin clasa a 9-a. A fost perioada cand au inceput razvratirile mele adolescentine, cand tot ceea ce visam era sticla de tarie si fiola. Perioada mea de gratie, singurele probleme erau legate de viitoare cuceriri si marci de tigari, ceea ce imi aminti ca aveam un pachet gol in buzunarul gecii. Si ca aveam o intalnire importanta astazi, pentru un spot publicitar. Mi-am trecut mana peste frunte involuntar.
-A fost un compliment, Karina?
Pentru ca afirmatia facuta putea fi privita din unghiuri diferite. Nu stiam daca ma deranjeaza sau nu. Daca imi face placere sa fiu inca comparata cu o depravata, sau daca nu. Pentru ca in mod clar fusesem, odata, mandra de ce eram. Chiar de era un gand si o fantezie proprie.

-Ah, Lidia, cum as putea s-o dau in ironii.
Vocea mi se stingea treptat, aveam ceva ecou in propriul cap, mi se lichefiau creierii, venele.
-...cum am putea s-o dam pe ironii...
Ah, pat, pat, pat, mai da-o naibii de viata pentru ca in sine nu eram prea constienta.
Dusesem o mana la cap, asculta, imi urla cineva, parca s-ar da cineva intr-un scaun cu rotile peste timpane.

-O faceam usor candva, nu?
Dar ne-am pierdut interesul. Partial.
M-am uitat la ea, analizand-o de sus, in jos. Crescuse. Era singura afirmatie pe care o puteam face.
-Haide, te iau la o plimbare.
Pe jos mi-am spus.

Ia-ma..
-Sunt convinsa de atatea lucruri, numai de faptul ca ca ai mers pe drumul pe care ti l-ai ales tu nu.
Ciudateniile ei copilaresti erau un puternic zid, precum si ciudateniile mele de femeie spargatoare de cutii cu bijuterii de-acum oluna.
Speram sa o scut si sa ma lase capul.

-De fapt ma impac destul de bine cu cine sunt. Iti vine sau nu sa crezi, asta e exact ceea ce mi-am dorit.
Fotografiez nud-uri, pentru Dumnezeu! Vad in fiecare zi goliciunea trupurilor, le evidentiez prin frumos. Nu asta faceam si in liceu?
-Sa inteleg ca nu o duci la fel de bine?
Pentru ca nu arata bine. O zisesem pe un ton oarecum ingamfat, pe care l-am regretat imediat.

Dar nu totul se iarta, Lidia, asa ca ii aruncasem o privire la fel de putin prietenoasa, precum cele de atunci.
-Sigur, daca glumim, imi merge a dracului de bine.
Exagerasem probabil, pentru ca mi se inscrisese un puternic patos pe chip si pe gura, ca si cum as fi avut vreodata o realizare.
Dar mi-ar fi placut sa revenim.

-Tie ti-a mers mereu al dracului de bine.
Nu avea sa mai fac astfel de remarci. Momentan.
Voiam sa o intreb atat de multe, imi lipsise.

-Prin excelenta the queen of al dracului de bine, as fi meritat macar un premiu pentru asta. Rezultatele sunt vizibile. Ah, Lidia, uita-te, uita-te la mine, cum de ma mai intrebi de asa ceva?
Departasem bratele, eu, modelul ei de data asta imbracat, supus analizei ochiului ei, as fi meritat scanat pentru a mi se vedea starea si cangrenarea psihica cu urme fizice.

-Karina, ti-am oferit alternative dupa terminarea liceului. Sa stii ca ofertele imi sunt inca valabile.
As fi fost incantata sa lucrez cu ea, evident. Mi-ar fi prins bine cineva stabil, sa nu trebuiasca sa alerg disperata prin orase cautand. Ar fi fost mai practic.

-Vreau sa lucrez cu tine!
Ii paream ciudata, mai ales prin hotararea pe care abia acum o aveam, pe care niciodata n-o avusesem si nu parea ca am s-o mai am.
Rasuflasem, coborasem bratele, era o caldura, o nemernica caldura peste tot.

I-am zambit, fiind evident incantata de afacerea pe care o incheiasem.
-Superb!
Mi-am retrecut prin minte toate proiectele la care lucram acum cautand ceva potrivit pentru ea. I-am analizat corpul, razand usor, amintindu-mi ca asa facusem si cu ceva timp in urma, cand ma refuzase.
-Si cand vrei sa incepi? Si cat ma costa?
Evident ca avea sa ii ofer o suma direct proportionala cu job-ul pe care il ofeream, care nu cerea chiar putin.

-Momentan ma multumesc cu oricat si putem incepe oricand, nu-mi mai pot pierde din timp.
Slava cerului, Lidia nu se schimba niciodata, vesnic pregatita de nuduri.
Nu era ceea ce imi doream de la viata, dar trebuia sa-mi scot banii pe zaharel.

Mi-am scos telefonul din geanta, sunand la un taxi.
-Ce ar fi sa incepi chiar acum? Cred ca esti perfecta pentru cerintele catorva proiecte.
Voiam sa mai vad ceva din Karina, asa cum obisnuiam sa vad in liceu. Eram extaziata la gandul ca voi putea in sfarsit sa o fotografiez pe ea. Si chiar parea ca are nevoie de asta.
-Am un studio putin mai jos de cinematograf. Ajungem repede.

Si ajunsesem. Miraculosul si grandiosul ei studio, o asteptam, o priveam, urmase dezbracarea, statul acoperit cu o droaie de haine, nu mai aveam obisnuinta de a ma dezveli atat de usor, desi eram lipsita de minimul pudism al unei femei.

Mi-am pregatit obiectivul, setand lumina, modul alb-negru si altele care nu mai merita transpuse.
-Ce va trebui tu sa faci va fi pur si simplu sa stai intinsa acolo. Restul miracolului il fac eu.
Mi-am adus aminte de cum asistase la prima mea sedinta de acest fel. Eram niste copile, aveam in fata noastra un superb model masculin. Cat de greu imi era sa raman focusata.
-Iti amintesti? Cum radeam ca doua proaste in fata unui simplu membru masculin?
Acum, vazusem atat de multe, incat era nevoie de ceva peste puterea uni om de a ma face cat de putin interesata in alte moduri.

-Ai sa vezi astazi unul feminin.
O spusesem razand, lasand materialul de stofa picand si ma asezasem obscen, asa cum de mult isi dorise ea de la modelele sale.
Nu-mi placea faptul ca toata mascarada fotografiilor aducea un miros vechi, de care ea nu se mai desprindea.

-Crede-ma, am vazut mai multe modele feminine la viata mea. Asta mi se cere de obicei.
Rareori imi foloseam timpul pentru a poza ceva, doar pentru ca voiam eu. In mare parte primeam tot felul de cerinte, pentru reclame, postere, sau pur si simplu galerii. Dar nu negam, evident ca imi placea ceea ce faceam. Mi se paera absurd, acum, dupa atatia ani, ca am fost doar de o parte a aparatului, in spate, niciodata dupa el.
Avea un corp frumos, adevarat. dar ii lipsea acea stralucire pe care o vedeam alta data la ea, chiar de era cu totul in alte imprejurimi. Slabise.

-Lidia, de ce tocmai asta?
Mereu o intrebasem de ce fotograf, raspunsul era doar 'imi place, imi plac trupurile, imi place arta', dar niciodata ceva precis.
Schimbasem pozitia, nu simteam ca ideea de model m-ar prinde, dar simteam o oarecare delectare in a o face pe unul.

Am oftat, lasand aparatul jos pentru o clipa. Ce raspuns as fi putut da? Ca imi place sa privesc nud-uri masculine? Ca asta ma incita? Pentru ca nu o mai facea de mult. Desi trebuia sa recunosc ca asta fusese motivul principal pentru care ma apucasem de asa ceva. De unde era sa stiu, atunci, ca pana si aceste lucruri imi vor ajunge indiferente?
-Vezi tu.. e relaxant. Pentru ca surprinzi in fotografii expresii ale trupului. Pentru unii sunt portrete, pentru mine asta. si am aratat catre trupul ei gol.

O privisem in ochi, eram convinsa ca are si parti noi, dar eu oare aveam atat de vizibil?
Brusc, mi-ar fi placut sa-i spun multe despre mine, sa ma auda pe frecvente aproape spre surzire.
-Cred ca niciodata n-ai sa ghicesti ceea ce eu am ajuns in final.
Pe langa drogata.
Desigur ca imi ridicasem muschii faciali, un moment ca ala trebuia incadrat intr-un bun zambet.

-Hai, surprinde-ma!
M-am dus sa ii aduc un halat, sa isi puna pe ea. Probabil nu se mai simtea atat de confortabil stand goala in fata mea. Trecuse mult tip. I l-am intins, indemnand-o sa si-l puna pe ea.
M-am asezat jos, pe podea, dornica sa ii ascult confesiunile. Mereu gasea ceva, cu care sa ma surprinda. Eram curioasa ce era de data asta, din moment ce parea atat de incantata.