Just a walk

Era o dupa-amiaza tarzie,iar eu ma plimbam aiurea pe unde apucam.Am ajuns in fata padurii si am privit cateva clipe copacii.Am dat incet din umeri luand-o spre inima padurii privind cerul printre crengile dese ale copacilor.Nu era nimic bun de facut pe acolo,doar ca imi placea acel loc.Tot timpul imi placea sa ma plimb prin padure.Am oftat prelung continaund sa privesc tot in jurul meu putin plictisita de linistea apasatoare din acel loc.Nimeni nu prea venea pe aici,asa ca ma multumeam cu linistea si fasaitul frunzelor la atingerea fina a vantului.
Mi-am inchis ochii,mergand asa fara o directie anume si uitand pentru acele clipe de lume.Era o senzatie placuta,dar stiam ca va fi tulburata de cineva sau ceva.Am jauns pana la urma in mijlocul padurii,redeschizandu-mi ochii si privind in jur.Inca era pustiu.M-am rezemat cu spatele de un copac odihnindu-mi capul pe trunchiul acestuia si privind cerul ce se vedea foarte putin prin acele crengi dese.

Aflase de undeva ca vanatoarea era cel mai indicat mod de relaxare si calmare, asa ca isi cauta un loc bun prin cea mai apropiata padure de casa.
Se duse asa cam pe la marginea padurii, apoi intra catre mijloc, unde putea casi animale. Chiar daca vazu o caprioara sau doua, ii se facu imediat mila si isi aseza pistolul in spate, ducandu-se spre animal, doar pentru a-l mangaia. In mod ciudat, animalele nu se speriau de el, iar caprioara parea ca mai mult venise ea la dansu, decat el la ea. Zambi incetisor, mangaind-o in jurul urechii, apoi pe gat, chicotind cand ii dadu drumul si o vazu ca sare de o parte pe alta.
Se uita la un semn ce scria zona de vanatoare si stia ca daca sta aici animalul nu isi mai gaseste viata pana in seara aceea, asa ca merse inspre si o lua de gat, ducand-o inspre o zona mai sigura decat marginile padurii. Se bucura cand observa ca animalul il urmareste si apoi isi lasa privirea in jos.
- "Mi-ar placea sa poata fi mai multe lucruri dresate precum acest animal!" apoi realiza alt gand ce-l facu sa rada incet.
- Halal vanator sunt..! sopti incet, incat sunetul i se pierdu in bataia vantului.

AM auzit o voce,mai degraba o soapta.Mi-am lasat privirea in jos cautandu-l persoana ce vorbise,dar nu vedeam pe nimeni.Am dat incet din umeri punandu-ma mai bine pe trunchiul copacului si privind totul in jurul meu.Nu era nimic interesant,doar linistea ce era din nou prin preajma mea.
-Nimic bun de facut.murmur oftand apoi.
Incep din nou sa ma plimb,mergand incet si privind pe sus cum aveam obiceiul.Niciodata nu priveam inainte doar dupa ce dadeam de cineva la propriu,pana atunci ma durea undeva de toti si toate.Mi-am bagat mainile in buzunare cotniaund sa merg pe unde ma taia capul.Nu aveam un loc anume doar mergeam aiurea in cautare de ceva,dar nu stiam niciodata in cautare de ce.
,,Uneori sunt prea aeriana..."mam gandit fara sa imi dau seama,apoi zambind ajungand aproape de parte unde se putea vana.Am facut stanga in prejur luand-o pe drumul pe care ajunsesem in acea zona fara ca macar sa stiu pe unde sa o iau sa pot iesi din padure.M-am asezat pana la urma langa un copac,mai mult mam intins privind in gol ganditoare.

In sfarsit aduse caprioara intr-o zona sigura, departe de toate acele mici ghiuluri aurii sau argintii, ce se numeau gloante. O mai mangaie o data pe gat si apoi ii dadu drumul, urmarind-o cum zbura pe camp, mai aproape de luminis. Zambi larg, placandu-i imaginea din fata ochilor.
Se aseza jos pe iarba, sprijinindu-se numai in maini si isi roti putin gatul pentru a se dezmorti, simti si cateva raze de soare ce treceau printre copaci si ajunse la chipul, ca si cand asta ar fi cautat.
Oricum stia ca nu mai avea stare prea mult in locul acesta si se mai gandi putin in partea cealalta, unde zona vanatului era deschisa la fel si vremea pentru el. Ofta scurt si neobservabil, macinandu-l cu putere, gandul de a o inchide.
Se lasa mai jos, pe spate, inchizandu-si ochii in putere, ca sa evite razele, nu prea avea simtul orientarii la umbra. Isi puse mainile sub ceafa si mai ca dadu impresia ca doarme, desi era total gresita, pentru el, lucrul acesta se numea doar o intindere.

M-am ridicat pana la urma de jos,incepand din nou sa ma plimb.Priveam razele ca de fo ale soarelui de aceasta data inchizandu-mi cateva clipe ochii.Ma plimbam asa pe unde apucam,dar mam impiedicat cazand de ceva sau cineva.Am ramas pe jos intorcandu-ma pe spate,observand ca eram cu picioarele peste cineva.
-Scuze...soptesc privindu-l pe baiat.
Clar,uneori eram prea aerina si acesta era unul dinte motive.M-i-am dat picioarele de pe abdomenul baiatului ridicandu-ma in sezut si privind in alta parte ganditoare.In ultimul timp dadeam de oricine la propriu,dar niciodata nu mam gandit ca ma voi impiedica in padure.Am oftat ridicandu-ma de tot acum privind pe sus putin plictisita si inca stanjenita ca nu ma uitam pe unde merg.
,,Mda...clar trebuie sa fiu mai atenta de acolo in colo"mam gandit schitand un zambet si aruncandu-i inca o privire la baiat.Il masuram din cap pana in picioare cerandu-mi din nou scuze fara sa imi dau seama.

In timpul micii sale relaxari, simti o greutatea ce se izbise peste el, lucrul ce-l facu spre mirarea sa, sa-si deschida ochii, intampinand razele soarelui, care oricum le acoperi repede caci isi duse mana in fata lor, ca sa faca umbra.
Deabia auzi soapta, in momentul in care se ridica.
- Nu-i nimic! vorbi el mai tare decat fata si apoi putea respira cand se ridica pe deantregul de pe el, punandu-si bratul liber peste abdomen, parca simtea cum ii cantau toate pernutele.
Se ridica inapoi in maini si se uita la fata care se impiedicase de el si isi ceru incontinuu scuze.
- Ia-o mai usor cu amabilitatea ta. Te-am inteles de prima data ca nu ai vrut! ii se paruse un gest aparte, lucru ce-l facu sa uite de durere.
- Oricum nu aveai de unde sa stii ca mai este cineva in padure. "Cum nici eu nu aveam sa stiu lucrul acesta!" Mai ales care sa mai si stea intins pe iarba.
Isi aminti de-o chestie si isi roti gatul in spate, simtind ca pusca sa ramase intepenita de o radacina de copac.
- "Asta-mi mai lipsea!" gandi acesta, desprinzandu-si cordonul ce-l avea legat la piept.

L-am privit in continuare pana ce ma privi si el.Am schitat un zambet usor chinuit apoi mam lasat pe vine asezandu-ma din nou pe iarba rasufland usurata.Avea dreptate nu aveam de unde sa stiu dar nici felul in care ama flat ca nu eram singura pe aici nu era prea frumos.
-Dar uneori sunt prea aeriana si nu ma uit pe unde merg.spun incet lasandu-ma apoi cateva clipe pe spate.Sunt Kimiko,apropo.ma prezint pana la urma.
L-am privit din nou observandu-l mai bine acum si am zambit din nou.Mi-am mutat privirea spre razele soarelui ce luminau mai bine aceasta parte de padure ca cea in care eram eu acum cateva minute.
,,Frumos mod de a cunoaste omamenii"ma gandesc chicotind incet ridicandu-ma in sezut din nou.Niic eu nu mai stiam cum vream sa stau,dar ce era sigur era ca aveam chef sa ma plimb dar prima data eram curioasa cum il chema pe baiatul care tocmai a primit niste picioare in abdomen dar nu cu intentie.

Asculta vorbele fetei, incercand sa si le noteze, oricum nu era greu, ii cam spuse de personalitate.
- Dragut! sopti el slab si nereceptibil.
- Vrei cumva sa nu mai fim straini? Caci stii ai nostrii ne cam invata sa nu vorbim cu strainii! rase incet si se gandi ca nu are nimic de pierdut daca isi spuse si el prenumele.
- Eu sunt Kim. Incantat de cunostiinta! se prezenta si el, in final, stiind ca ii luase mult.
Se dadu putin mai in spate si isi trase pistolul de sub radacina copacului. Costa o avere asa ca nu avea de gand sa-l rataceasca tocmai printr-un loc nu prea usor de gasit lucruri, ca in proverbul cu acu si carul cu fan.
- Esti singura, in padure? Neinsotita? realiza, in final, ca si cand se trezise dintr-o alta lume.
Chiar lucru ce-l realiza il facu sa se mire oleaca si sa cada, pentru putin timp, pe ganduri.

-Mda..dar ai mei mau invatat sa imi si cer scuze cand pic peste cineva si nu mie prea greu sa vorbesc cu unii.am spus zambind.
M-am intins din nou privind crengile copacilor gandindu-ma la urmatoarele lui intrebari.Parca nu stiam ce sa ii raspund.
-Mda..sunt singura in padure.Si incantata de asmenea.spun zambind privindu-l si punandu-mi mana in fata ochilor ca ma deranja lumina soarelui.
-Oricum nu cred ca e vreo problema ca sunt singura.spun zambind privindu-l.Oricum acasa ma plictiseam si o plimbare prin padure era cel mai bun lucru facut pe ziua de azi,in afara faptului sa cad peste cineva.spun in gluma mutandu-mi des privirea de pe el pe copaci sau cer.
Eram plictisita din nou,dar macar aveam cu cine vorbi.

Din nou, dadu atentie vorbelor fetei si zambi si el, auzind cum asculta sfaturile, oricum in cazul sau nici ca le-ar fi ascultat vreodata.
- Sa inteleg ca esti prietenoasa din fire! spuse putin mirat, caci nu se mai astepta sa vada oameni dintr-acestia.
O asculta in continuare, oricum stia ca trebuia sa vina raspunsul la intrebari.
- Nu ti-e frica? Mai ales ca acuma e si sezonul acesta de vanatoare si stii un glonte s-ar putea ivi oricand daca circuli prin zona nesigura. Plus de asta, nu este singurul lucru periculos la padure, mai poate fi si un urs, un lup, un copac taiat de drujba ce sta sa cada, o viespe, un om strain si anormal, incat piedica ta s-ar putea numi nimic pe langa toate acestea.
- Ciudat mod de-a scapa de plictiseala! realiza in final, dandu-se in sfarsit, mai in spate, incat prinse putina umbla, ce-l fereau de razele alea si parca se putea uita mai bine prin jur.
- Credeam ca plimbarea prin oras rezolva mai bine problema aceasta!

Chicotesc incet ascultandu-l tot ce zicea.In mare parte avea dreptate dar ce nu stia el,era ca eram diferita de restul fetelor.
-Da uneori sunt prietenoasa,dar pot si a dracu daca vreau.spun zambind rezemandu-ma cu spatele de copac.
Am zambit privindu-l din nou gandindu-ma la tot ce spusese pana acum,punandu-mi un deget sub barbie.
-Nu nu mie frica sa ma plimb singura prin padure,si nu eram defapt prin zona in care se vana.continui.Oricum daca as fi dat peste un om anormal in acest moment pateam o gramada de lucruri de atunci,nu statea de vorba cu mine.spun chicotind incet.
Am dat afirmativ din cap stiind ca era un lucru ciudat sa scapi in felul in care scapam eu de plictiseala in acest moment.
-Mda asa este,dar eu prefer linistea si doar padurea ma poate duce cu gandu departe.Cand ma plictisesc nu prea ies in oras de una singura ca e prea multa agitatie.Dar tu ce faci pe aici?

Lua la cunostinta afirmatia pe care o facuse fata, intrebandu-se oare cum reactiona la nervi, caci nu parea genul care sa ii aibe. Oricum nici el insusi nu parea genul, dar cand ii avea devenea cea mai infumurata persoana de pe planeta si stia lucrul acesta.
- Da, ai dreptate in privinta omului... oricum in afara de padurar, cativa turisti si vanatori nu prea ai ce picior de om sa vezi in padure.
- Iti place linistea? o intreba baiatul, afisand un zambet, nici asta nu isi inchipui ca mai cauta cineva calmul in natura.
Realiza si faptul ca tanara zicea bine ce zicea.
- Da, asa e. Orasul e tot timpul in miscare, mereu agitat si numai natura o vezi mai calma si relaxanta si parca ar sta tot timpul in loc.
Mai realiza si faptul ca ii se adresase si lui o intrebare si isi aminti scopul principal pentru care venise.
- Pai nu mai stiu de unde am aflat.. faptul ca vanatul te poate calma, asa ca am venit aici ca sa incerc si eu. Desi imediat ce am vazut primul meu animal, acela fiind o caprioara, mi-a cazut asa cu drag, incat mi-a trecut toata pofta de vanat. Oricum sunt in general milos din fire si se pare ca am realizat prea tarziu ca vanatul nu e pentru minte! rase tanarul.
- Iar in locul acesta am ajuns, caci am vrut sa duc animalul intr-o zona mai ferita, unde poate sa fie aparata de catre gloante, nici sa nu le vada, auda sau simta! sopti incet.
- Da... stiu ca suna ciudat! realiza in final si simti o briza de aer cum naviga inspre el, facandu-i suvitele bretonului sa danseze.

-Da asa este,in natura este cel mai bun loc pentru a te relaxa.spun zambind rezemandu-ma mai bine de trunchiul copacului.
Mi-am lasat capul pe spate privind cerul ganditoare si simtindu-ma chiar bine.
-Da imi place linistea,mai mult decat orasul.Uneori vin si noaptea sa ma plimb prin padure cand nu pot dormi.Fac acest lucru de la 12 ani deci daca era sa patesc ceva,cred ca pateam deja nu?intreb curioasa.
Mi-am lasat privirea spre el zambind usor si simtind adirea vantului.Era bine ca deja era mai cald decat fusese cand venisem la inceput pe aici.
-Nu am incercat niciodata sa vanez si nici nu sunt genul care ar incerca.Si dupa cum ai observat sunt foarte aeriana,de aceea ma impiedic des.spun chicotind.
Mi-am intins mainile deasupra capului simtindu-ma usor amortita dar nu ma deranja de aceasta data.
-Nu suna ciudat,suna bine oricum.

Isi ridica putin ochiul cand o vazu asa sigura, cum ca cotrobaia padurile de la 12 ani.
- Eu stiu... este si vorba aceea niciodata nu spune niciodata, precum si cea precum: mereu este vremea pentru un nou inceput. Deci cam in ambele cazuri te-ai incadra.
Cand auzi parerea ei despre vanatoare, il bucura putin.
- Nici nu ti-as sugera sa o faci vreodata. Nu prea te ajuta si in plus distrugi alte vietati... "chiar daca nu sunt oameni".
Incepu sa-si aranjeze bretonul, mai drept, il cam deranjase toata briza aceea si acum era invartit in mai multe parti aiurea.
- Si ai chef sa mai navighezi padurea, inca o data? intreba satenul, dand sa se ridice, dar inainte se asigura rapid ca avea tot ce ii trebuie.

-Da asa este,oricand se poate intampla ceva.Dar sunt o persoana destul de ghinionista deci,daca mi se intampla dupa parerea mea o pateam de mult.spun ridicandu-ma incet.
M-am rezemat cu spatele de trunchiul copacului fiind inca amortita si incepand sa imi scutur hainele de praf.
-Nici nu mam gandit vreodata sa vanez si nici nu as face asa ceva.spun cu referire la vanatoare.
M-am apropiat de el privindu-l,apoi luand-o incet foarte incet pre partea sigura padurii.
-Da sigur,de ce nu oricum nu am ce face mai bun decat sa ma plimb.Si asa te pot cunoaste mai bine.spun zambind facandu-i semn sa ma urmeze.

Se ridica si acesta, urmand-o imediat dupa semn, dar evident, avand grija sa isi scuture hainele, caci prinse cam multa iarba si frunza pe el, adaugandu-se si nisipul, nu mai nu era o reteta culinara necomestibila pe el.
Incepu sa mearga, in pasi lenti, chiar nu dorea sa se grabeasca si oricum nu avea de gand sa o faca. Isi masa gatul putin, caci statuse cam stramb si ii amortise.
- "Putin mai mult..!" gandi in sine si numai nu rase isteric.
- De ce ai vrea sa ma cunosti? intreba brusc, cand se apropiase mai mult de pasii fetei.
- Lucruri in comun de cine mai umbla prin padure cand timpul o da spre amiaza si chiar pana in inserare?

Chicotesc incet,intorcandu-ma spre el.Am inceput sa merg cu spatele in timp ce imi fixam in continuare privirea asupra lui.Nu stiam de ce dar il priveam mai tot timpul atenta.
-Pai nu imi trebuie un motiv superb ca sa vreau sa te cunosc.Pur si simplu.spun dand din umeri oftand apoi.
Am continuat sa merg asa avand grija tot odata sa nu ma mai impiedic ca era de ajuns pentru o zi.
-Nopate e mai liniste,mult mai liniste pe aici.Am venit de cateva ori dar nu vezi prea multe.spun zambind.

Ii se paruse bizar ca ii zicea ca era o cunoastere doar si ca apoi ofta. Ramase buimac, din cauza aceasta, neintelegand de ce ar ofta o persoana la o explicatie simpla.
- Pai sa vedem... is cam infumurat, nu prea suport lumea, ironic, un mare critic, imi place la nebunie sa ironizez o persoana in timp ce o critic si rar, foarte rar, am o impresie draga despre o persoana... deci lucrul acesta ar fi cam fenomen! rase tanarul.
- Acuma mai vrei sa ma mai cunosti? ramase acesta bucuros, stiind ca isi va schimba motivul, cam mereu asa se intampla.
- Ce-i asa liniste noaptea pe aici? Parca ar fi film horror... imi si imaginez cantecul ciorilor, un sunet de rau sau izvor, un animal ratacit sau un alt animal care se delecteaza cu carnea unuia si o sfasie intre colt. Nu mi s-ar parea deloc liniste, as fi mai degraba stresant, daca as ramane noaptea in padure.

Chicotesc incet continuand sa merg cu spatele privindu-l zambind calma.Ma gandeam la ceea ce spusese despre el si nu mai prea aveam ce comenta la asta.
-Da,as mai vrea sa te cunosc chiar daca esti infumurat si critici lumea.spun zambind incet lasandu-mi capul pe spate privind cerul.
-La inceput si eu eram stresata de tot ce se auzea,dar incet am inceput sa ma obisnuiesc si unele nopti sunt chiar foarte linistite.spun zambind.
-Si cati ani ai?intreb curioasa lasandu-mi din nou privirea spre el,zambind calma.
Uneori zambeam prea mult si ma enerva lucru acesta dar nu intelegeam niciodata de ce.

O privise cateva clipe mai ales cand auzi ca tot mai vrea sa-l cunoasca. Lucrul acesta il lasase putin socat si il facu sa-si dea usor mana dupa ceafa.
- Eu tot nu as incerca sa vin noaptea pe aici... it's scary... in primul rand si in al doilea rand, atatea lucruri s-ar putea intampla... pe langa faptul acesta, am vazut si multe filme horror la viata mea! spuse acesta cu referire la padure si rase usor, luandu-si mana de la ceafa si trecandu-si-o in buzunarul blugilor.
- Eu? Pai sa numar... m-am nascut in '91... deci ca si concluzie... am 19 ani. Am numarat bine, cred! glumi tanarul.
- Dar tu, cati ani ai? Daca nu sunt prea indiscret... isi aminti faptul ca fetele au ceva cu varsta, de fapt cu intrebarea varstei, asa ca nu era prea sigur de va primi raspuns.
Se apleca usor, pentru a se feri de o creanga, in timp ce continua mersul lin, nu prea veni des pe aici, asa ca admira cat avea ocazia.

Am zambit doar chicotind incet apoi.M-am intors cu spatele mergand normal si mergand in linie cu el.
-Pentru mine nu mai e infricosator pe aici,dar fa ce vrei.Pe mine ma gasesti foarte des noapte pe aici.spun ganditoare amintindu-mi ca si cu o seara inainte am fost.
-Esti sigur ca ai numarat bine?spun in gluma chicotind incet.Priveam padurea plictisita stiind deja peisajul pe derost.
-Eu?pai tot 19 ani am.murmur punandu-mi incet mainile in buzunarele pantalonilor scurti.

Ridica usor un ochi cand auzi de lucru cu noaptea si ii spuse cu alt sens fetei:
- Ce invitatie... pentru un baiat... o adevarata oferta! vorbi, in legatura cu venitul la padure.
- Adevarul e ca... nu prea le am cu mate... deci cred ca am incurcat pe acolo, dar stiu ca am 19 deci ce mai conteaza? rase tanarul slab.
- Uu ne-am nascut in acelas an... ma intreb ce ii in zodiacul chinezesc, inaintea maimutei! rase baiatul, din nou, dar mai receptibil.
- Si... cam ce hobbyuri ai? intreba in timp ce lua o creanga mica, de la un copac pe langa care tocmai trecuse si incepu sa o rupa incet, bucatica cu bucatica, in timp ce isi continua mersul.
- Cred ca tu cunosti padurea asta ca in palme... nu are si izvor? mai adresa o intrebare, caci simti cum ii se uscase gatul si oricum vremea dadea sa se insereze, dar mai dorea sa mai zaboveasca putin pe aici.

Am zambit doar la ceea ce spusese in legatura cu padurea.
-Da asa este pentru un baiat este o oferta sa vina aici si sa mai deie si peste o fata singura in miez de noapte.spun zambind.
-Da se pare ca ne-am nascut in acelas an.spun zambind.Pai scriu si fac modeling unori.Dar tu?intreb curioasa privind padurea luand-o spre izvor.
-Ba da este un izvor foarte aproape de acest loc.spun zambind mergand in continuare privindu-l uneori.