In the rain

Ma plimbam prin park,privind asfaltul odata uscat,acum picurii inceti si mari de ploaie udau totul inclusiv hainele mele.Am oftat bagandu-mi mainile in buzunarele tricoului ce il purtam continaund sa ma plimb fara sa ma uit pe unde si nici nu imi pasa.Am schitat un zambet simtindu-mi hainele deja lipite de corp si privind cerul de aceasta data.Era deja seara,dar nu prea iti dadeai seama de asta din cauzi picaturilor de ploaie.Am zambit ajungand langa tufele de trandafiri rosii ca sangele.M-am apropiat de unul rupandu-l,dar il luasem pe cel cu mai multi spini din pacate.Printre buze imi scapa un ,,ah" din cauza intepaturii,iar sangele incepu sa se prelinga din palma mea.

Tocmai terminasem si eu jobul si m-am gandit ca mi-ar prinde bine sa ma relaxez putin prin parc , nu era nimeni acasa oricum , am constatat asta in momentul cand mi-am ridicat putin maneca gecii de piele pentru a vedea ora indicata de limbile ceasului. In acel moment , au inceput sa cada picaturi grele de apa din cer , patand suprafata sticloasa a acestuia. Mi-am ridicat privirea , nu mi-am dat seama cand s-a innorat deoarece era spre seara si nu m-am gandit la asta. Am oftat scurt , continuand sa merg , halal relaxare mai aveam si eu.
Am urmat inca linia creata de alei , bagand mainile in buzunar si scotandu-mi o casca din ureche , voiam sa ascult sunetul ploii , era ciudat , dar imi placea. In scurt timp , hainele imi devenira ude , lipindu-se tipator de trupul meu si creandu-mi un oarecare disconfort. Desi , la inceput contactul dintre pielea mea si apa se putea finaliza cu o senzatie rece , acum deja imi pierdusem din caldura si abia daca mai simteam acel contact.

Am oftat incet privind trandafirul apoi sangele ce inca mi se prelingea pe mana.Am constatat intr-un tarziu ca aveau apoape aceasi culoare.Am lasat trndafirul sa cada pe asflatul ud si am inceput sa ma caut de un servetel.Cum nu am gasit nici unul mi-am sters o parte din sange pe interiorul tricoului.Ma multumeam si eu odata ca avea un tricou negru care desi era lipit de corpul meu,nu se vedea sangele tocmai sters.
M-am aplecat luand trandafirul incepand sa ma plimb din nou,avand grija de aceasta data sa nu ma zgari din nou.Priveam fascinata culoare rosiatica fara sa ma uit pe unde merg,pana ce am simtit ca mam bagat in cineva.Mi-am ridicat incet privirea observandu-l pe baiat si schitand doar un zambet.
-Scuze,nu a fost cu intentie.soptesc continaund sa il privesc fara sa vreau.

-Domnule!
Imi auzisem vocea, tocmai ea, strigand, ca intr-un dans de disperare urmat de un rasuflu. Ridicasem obiectul de pe jos, un portmoneu cu o sigla puternic imprimata, barbateasca si urmarisem atent miscarile persoanei din fata mea.
Stiam doar ca are o statura inalta, iar apelativul 'domnule' nu i se prea potrivea, avand in vedere casca din urechi ce clar arata o varsta mai frageda.
Imi incercam insa norocul, cu dara de obiect, destul de consistent.

Cum nici eu nu eram prea atent pe unde merg , caci de auzit in niciun caz , deoarece sunetul ploii se amesteca cu volumul ridicat al melodiei pe care o ascultam si care imi provoca o stare nostalgica , la fel era si persoana care se izbi de mine. Am reusit sa-i aud glasul subtire ce invoca o scuza repezita , am realizat apoi de ce am putut repera asta , imi sarise si cealalta casca din urecehe la momentul impactului. Mi-am fixat privirea pe tanara , fiind curios din fire , era destul de draguta , ce pot spune.
Mi-am intors apoi brusc privirea , auzind o alta voce feminina strigand "domnule" desi nu ma consideram chiar atat de batran , aveam impresia ca ma urmarea cineva , in special acel cuvant , deci pana la urma eram in toate mintile si nu mi se paruse. Am privit-o pe bruneta , ce parea destul de obosita , avand in vedere ca respira in ritm alert , am asteptat doar un moment si aceasta se apropie , am analizat-o de sus pana jos , pana la urma privirea oprindumi-se asupra degetelor sale subtiri ce tineau un obiect ce-mi era bizar de cunoscut , mi-am bagat instinctiv mana in buzunarul de la piept al gecii si am realizat ca nu mai aveam portmoneul.
-E al meu neh?am intrebat oarecum nesigur , indicand obiectul al carui propietar eram.

M-am dat un pas in spate,masurandu-l pe baiat din priviri apoi pe fata ce tocmai venise.Nu am spus nimic,doar am schitat un zambet vrand sa merg mai departe,dar nu mai stiam incotro.Am invartit trandafirul intre doua degete privind in toate partile in acelasi timp.Mi-am mai cerut odata scuze de la baiat si am luat-o in parte opusa,de unde tocmai venisem.Nu vream sa ma mai bag in cineva,asa ca eram de data aceasta atenta pe jumatate pe unde mergeam.
Mi-am lasat insticntiv mana in jos scapand trandafirul cu intentie si privind inapoi spre cei doi,ceea ce ma facu sa zambesc dar nu intelegeam de ce.Am dat incet din umeri bagandu-mi mainile in buzunar si privind intr-o parte si in alta,analizand fiecare planta si obiect din park mai mult din plictiseala.
-Ce liniste..murmur fara sa vreau privind cerul oprindu-ma in mijlocul parcului.

-Buletinul marcheaza locul.
Spusesem scotand cu unghiile obiectul dintr-un material mai dur decat cartonul, gros. Avusesem timp pentru o verificare atenta, in scurtul timp de strigat si repezirea animalica.
-Stiu ca nu se cuvine, dar nu-mi permit sa inmanez ceva oricui.
Gestul pana la urma era justificabil, iar apoi ar fi putut ramane fara banii de care aveam atata nevoie in perioada prin care treceam.
Ceva-mi spunea sa-mi continui scuzele prostesteti, era cu adevarat mult mai tanar pentru bietul meu 'domnule'.
Impinsesem cu varful degetului fasia cartonata si i-l inmanasem

Fata care se izbise de mine , isi mai ceru de cateva ori scuze , mutandu-mi din nou privirea catre ea si aproband doar scurt din cap , desi nu ascultam un singur cuvant ci ma uitam la trandafirul pe care il tinea in mana , nu il observasem mai devreme , avea urme sangerii , desi deabia observabile avand in vedere ca ploaia spala totul , mi s-a parut cam ciudat si am privit-o pana in momentul cand lasa floarea sa se izbeasca de asflat , multe din petalele acesteia zburand in diferite directii la impact.
Mi-am redirectionat privirea asupra brunetei care astepta sa-mi inmaneze portmoneul , aceasta aminti ceva de buletin , apoi umbla nestingherita prin el scotand obiectul , hm dorea sa ma identifice , macar era corecta , pana la urma nu ma deranjase faptul ca scotocise pe acolo fara aprobare. Si totusi isi ceruse si scuze , puteam spune ca erau oarecum slabiciunea mea , chiar daca ar fi reusit intr-adevar sa ma enerveze , apreciam daca mi se cerea scuze , dar la ea nu era cazul oricum.
La final parea cam stanjenita , nu am putut sa-mi dau seama de ce , totusi din cauza ca facea un lucru bun nu putea fi. Mi-a inmanat in cele din urma obiectul , facandu-ma sa-mi desprind buzele umede si sa rostesc :
-Multumesc!am zambit cald apoi si mi-am lasat mana pe capul ei , mangaind-o. Esti o fata buna , simteam nevoia sa spun asta sau doar simteam ca ea ar avea nevoie de ceva numit afectiune.

AM oftat incet dandu-mi seama ca nu mai aveam trandafirul,desi il scapasem de buna voie pe jos.L-am cautat cu privirea dar nu il gaseam de nici o culoare,am oftat din nou privindu-mi zgarietura din palma facuta de spinii acelui trandafir si care mai avea putin sange pe undele petale.
Mergeam din nou pe drumul pe care ajunsesem in mijlocul parcului,cautandu-mi trandafirul.Imi placea foarte mult acel trandafir,mai ales ca avea sangele meu pe unele petale.Priveam pe jos rugandu-ma in acelas timp sa nu ma bag din nou in cineva.Atunci l-am vazut.Cateva petale erau langa el,m-am aplecat luandu-l de jos si privindu-l atenta.Nu era atat de distrus,chiar daca cazuse pe jos intentionat.M-am ridicat rezemandu-ma de un copac si invartind trandafirul intre doua degete.Simteam spinii care imi crestau usor pielea dar nu mai prea imi pasa de nimic.Mi-am ridicat apoi privirea vazandu-l si pe baiat in care ma bagasem.Am zambit continaund sa stau rezemata de copac,la umbra acestuia unde greu ajungeau razele lunii.

-La dracu, am totusi 24 de ani, nici cu elevii mei nu prezint o atata candoare.
Lasasem cuvinte sa-mi scape dintre ganduri, printre dinti, desi oricum intentionam in a nu ramane muta precum o papusa.
Misiune indeplinita, scuze acceptate, scuze, multumiri, insa ceva din cheful meu nemaipomenit taia totul, nu-mi doream a ma intoarce in propria-mi viata.
Ma multumisem strangand nervos pumnul, desi fata imi ramasese neatinsa, alba, fara de crispare. Pana la urma fusese ceva multumitor reciproc, chiar daca avea mici clacari.
Ii vedeam castile atarnand si privirea destul de impacata, iar apoi castile alea isi continuau un balans lung, ma intrebam daca oare in subconstient egoul cauta cu adevarat afectiune.
Dadusem drumul pumnului si parca castile sale atarnande reactionasera. imi amintesem ceva de o fata, poate ca il intrerupsesem din ceva important, pentru ca femeia se evapora ca prin vis.

M-am simtit din nou privit asa ca am tras cu coada ochiului in directia fetei , ma intrebam , oare ce cautau acei ochi? Fiecare cauta ceva pana la urma , am afisat un zambet in coltul gurii , analizand apoi reactia brunetei al carui cap era inca sub mana mea. Isi reprosa singura inocenta de care daduse dovada , prin cuvinte chinuite ce deabia razbisera printre dinti. In cele din urma i-am observat si pumnul inclestandu-se , desi expresia faciala ii ramasese neschimbata , isi tradase usoara nervozitate prin acele degete unite strans , pe care le elibera in final , lasandu-le sa-i alunece libere pe langa corp. Mi-am dat seama ca atunci incepuse sa-si puna acele intrebari , pe care oricine si le-ar fi pus cand aude o astfel de remarca din partea cuiva.
-Si...ai reusit sa gasesti un raspuns?Si , nu incerca sa minti , nu vei reusi sa ma pacalesti , i-am spus pe o usoara tenta de amenintare la final , continuand sa-i mangai capul , chiar daca o enervam cu adevarat prin faza asta , nu imi pasa , eu faceam doar ce instinctele imi spuneau pana la urma. Daca nu cauta ceea ce eu credeam , putea destul de usor sa renunte la mana aceea calda ce-i presa usor capul , nu-mi trebuia cuvinte ca sa inteleg , reactiile spuneau totul.

Precis, ma prezentam probabil ca o carte, o carte de vizita, un roman deja citit, ori o poza a unui oarecare aperitiv cu o retata simpla atarnand pe langa.
Ceva-mi rupea toate paiele din mine, creier, inima, incheieturile-mi pocneau parca pe-nauntru.
Speram doar de mult la complexitatea unei zile, iar probabil ca dorinta imi fusese indeplinita, caci gustul amar si atent al propriilor miscari ca de sah nu puteau concluziona decat asta.
Palma sa parca avea un camp greu perceptibil, energetic, cu toate astea imi pastrasem pozitia imobila si indredeschisem buzeleL
-Deseori ceea ce cauti nu poate fi decat inscris pe propria ta fata. Eu am nevoie de o oglinda...
Ceea ce cautam eu, in atatia ani, nu era decat o evadare. O atinsesem, insa nimeni nu-mi spusesem ca poate da dovada de sadism.
Acum cautam drumul inapoi, inspre propria cetate.
Intoarcerea insa spre castitate era o iluzie.

Dupa expresia ei faciala si lipsa tensiunii , mi-am dat seama ca acceptase adevarul in cele din urma. Dupa cum ma asteptam , mana mea inca era intacta , deci recunostea ca si afectiunea era pe lista ei de dorinte.
-Ai dreptate , dar nu toti iti inmaneaza o oglinda asa ca profita de cea pe care ti-am oferit-o. Si-a dat seama ca evadase de ceea ce nu trebuia , plutea in aer urma nostalgiei si a regretului ei. Nu , nu te mai poti intoarce , o poti lua doar de la capat , asta e singura optiune daca intr-adevar regreti , gandeste-te bine , domnisoara , vocea mea reusea sa patrunda cam greu printre picaturile de ploaie dar eram sigur ca m-a auzit.
Mi-am ridicat privirea pe cer , acele picaturi continuau sa cada nestingherite pe suprafata pamanutului , lovindu-l cu putere. Mi-am intins mana , lasand apa sa se prelinga pe ea , apoi i-am ridicat chipul fetei impingandu-i cu degetul mare barbia.
-Stii ploaia poate sterge urmele pasilor , poate ar trebui sa ii dai voie sa le stearga si pe ale tale , ce spui?Uita-te doar in spatele tau , nu vei vedea pasi , vei vedea doar suprafata neteda si umeda , ceva ce maine poate sa poarte urme cu directie opusa.

-Dispar doar fizic.
Vocea-mi reusi in a suna doar sec, printre hotararea picaturilor de ploaie.
-Cineva rezolva cazuri incercand sa uite de al sau?
Dusesem mana la bratul sau, insa fara a-l cobora, reusind in a sfarsi intr-o pozitie ca de corida.
Pana la urma, pana la urma, cine poate sa iti ceara atata uitare, neluand in seama propria stare de cadavru.
Aveam convingerea ca masca sa de sticla ii era pusa undeva, chiar daca glasul nu dadu dovada de o prea mare fermitate.
Mastile, pentru mine, nu erau decat perioade. O dai pe una jos, vine urmatoarea, urmatoarea, urmatoarea, pana la ultima bataie de inima si ultima suflare.

-Se pare ca esti mai atasata de el decat credeam , am spus retragandu-mi mana. Era greu sa uiti intr-adevar , dar te puteai preface macar ca o faci , de fapt trebuia sa accepti si acea parte ca sa poti trece peste ea , nu mi-am mai spus gandurile cu voce tare , nu obijnuiam sa le dau chiar mereu contur.
-Te temi...am ajuns la concluzia mea preferata in final. Te temi de oameni?am intrebat in cele din urma , afisand un zambet in coltul gurii , imi placea sa fiu ironic cand ajungeam la subiecte in care ma regaseam si eu , o parte din mine pe care o pierdusem undeva pe drum , cum obijnuiam sa fac cand luam hotararea ca un anumit sentiment trebuie sa dispara.
-Si totusi ai putea sa fii mai toleranta cu tine insati , cel putin , am mai spus eu , cautand cu privirea un loc unde sa ma asez , sau poate trebuia sa mai rezolv si altceva pana la urma asa ca nu m-am miscat inca din loc.
Am privit din nou acel copac , tanara era inca acolo , stiam ca va trebui sa merg , nu ma puteam preface ca nu o cunosc la infinit , asa ca mi-am lasat mana sa mai alunece o data pe parul brunetei , replicand:
-Uhm se pare ca trebuie sa plec , ar fi indicat sa faci la fel , e posibil sa racesti...pai poate ne mai intalnim , pana atunci , ai grija de tine! m-am indepartat apoi , trecand pe langa acel arbore si sustragand cu miscari rapide trandafirul din mana fetei , l-am strans puternic in pumn , pana ce spinii acestuia imi sfasiara pielea , lasand la iveala un lichid rosiatic. Am strans apoi si petalele pana cand aproape i se dezlipira toate si l-am aruncat intr-un lac , ce capata rapid o tenta sangerie. Mi-am pus mana pe chipul ei , lasand substanta calda sa-i pateze obrazul.
-Sangele nu e jucaria potrivita pentru tine, Kimie! Nu te mai prosti , renunta naiba la copilariile astea! am spus pe un ton destul de grav , prinzandu-i mana intr-a mea.Haide , sa mergem acasa.

L-am privit urat pe baiat pentru ca imi aruncase trandafirul. Am zambit apoi observandu-i mana din care ii curgea sange.
-Stii bine ca nu am facut-o intentionat , spun scotand limba la el.
Desi el continua sa se indeparteze , eu m-am oprit o clipa si l-am imbratisat brusc , deoarece imi fusese dor de el.
-Bine , hai sa mergem , spun pana la urma luandu-l iar de mana cu o expresie fericita .Puteai sa spui prima data cand am dat peste tine cine esti defapt , continui pe un ton acuzator incruntandu-ma usor cum faceam si cand eram mica.
L-am analizat mai atenta dandu-mi seama ce mult se schimbase de cand nu il mai vazusem.

-Cat de sigura esti ca nu ai facut-o intentionat?am intrebat , urma de nervozitate persistandu-mi in glas. Stiam prea bine ca nu era doar o intamplare , pentru ca o urmarisem , mereu facea lucruri nechibzuite pentru a-mi atrage atentia , desi o certam de fiecare data. Am continuat sa inaintez , dar ceva m-a incetinit asa ca m-am uitat in spate sa vad de ce se oprise tanara , fiind luat prin surprindere de imbratisarea ei , am ezitat , sfarsind prin a-mi mentine mainile in aer , nelipindu-le de spatele sau , probabil ii lipsesisem , adevarul era ca si mie imi era oarecum dor , dar stabilisem ceva in urma cu cativa ani si nu voiam sa dau inapoi acum.
Imi reprosa faptul ca o ignorasem , ma gandeam ca e posibil ca ea sa nu ma recunoasca , ma schimbasem , inafara faptului ca parul meu nu mai era negru. Se stramba in acelasi mod ca atunci cand era copil , poate ca ea nu se schimbase la fel de mult ca mine. Am zambit slab , ciufulindu-i parul si continuand sa merg in acelasi ritm cu pasii ei.

-Nu am facut-o intentionat.spun privindu-l.Am oftat incet urmandu-l privind prin parc din nou.Mi-a fost dor de tine.murmur privind in alta parte.
Afara inca ploua ceea ce era si normal fiind uzi amandoi din cap pana-n picioare.Nu ma uimise ca nu imi raspunse la imbratisare ca nu puteam spune ca ne intelegeam atat de bine cand eram mici.Dupa ce ai plecat a fost mai rau.soptesc intorcandu-mi privirea spre el,abtinandu-ma de la alte comentarii.Nu il puteam condamna ca a vrut sa plece atunci.Dar ce cauti tu pe aici?